Surse: RCP STADA pct. 5.1; Wikipedia Alfacalcidol; DrugBank DB01436; J Clin Nephrol Res 2017

Lemod Solu, suport pentru viață în afecțiuni reumatice

QR cod RCP

Informații generale

Compoziție – succinat sodic de metilprednisolonă

Forme de prezentare:

  1. Lemod Solu 125 mg – 1 flacon cu pulbere conține metilprednisolonă (sub formă de succinat sodic) 125 mg; o fiolă cu solvent conține: alcool benzilic 18 mg și apă pentru preparate injectabile până la 2 ml.
  2. Lemod Solu 500 mg – 1 flacon cu pulbere conține metilprednisolonă (sub formă de succinat sodic) 500 mg; o fiolă cu solvent conține: alcool benzilic 70,2 mg și apă pentru preparate injectabile până la 7,8 ml.
  • Clasă terapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic.
  • Regim eliberare: PRF – Medicamente care se elibereaza cu prescripție medicală, prescripție care rămâne în farmacie și nu se reînnoiește.
  • Clasificare:
  • Compensare sublista A (90%): Lemod solu 125 mg – coplată 25.48 ron/cut, rețetă la liber 44.63 ron/cut; Lemod solu 500 mg – coplată 23.81 ron/cut, rețetă la liber 100.4 ron/cut.
  • Compensare sublista C, secțiunea C1( 100%, cod boală G5, G14, G27) – Lemod solu 125 mg – coplată 0 ron/cut, rețetă la liber 44.63 ron/cut; Lemod solu 500 mg – coplată 53.36 ron/cut, rețetă la liber 100.4 ron/cut.
  • Compensare sublista C, sectiunea C2 (100%, în cadrul programelor naționale) – Lemod solu 125 mg/500 mg – idem C1.

Indicații

Lemod Solu se administrează în situaţii în care este necesară o acţiune rapidă şi intensă de tip corticosteroid, sau în cazul în care nu se poate institui tratamentul oral:

  • Afecţiuni alergice: astm bronşic, starea de rău astmatic, edem angioneurotic, boala serului, dermatite, rinita alergică, reacţii de hipersensibilitate la medicamente.
  • Afecţiuni reumatismale sau posttraumatice: adjuvant de scurtă durată în episoadele acute din poliartrita reumatoidă, artrita juvenilă idiopatică, spondilită anchilozantă, artrita psoriazică şi gutoasă, bursitele, tenosinovitele, fibrozita.
  • Boli de colagen: perioade de exacerbare a lupusului eritematos şi a nefropatiei lupice, cardita reumatismală acută, polimiozita, periarterita nodoasă, sindromul Goodpasture.
  • Afecţiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei multiple, edemul cerebral asociat neoplasmelor sau post-traumatic.
  • Afecţiuni cardiovasculare: şoc hemoragic, post-traumatic sau operator, atunci când terapia convenţională prin aport de volum nu dă rezultate.
  • Transplant de organe şi de celule suşe hematopoietice alogenice: tratamentul rejetului de grefă.

Indicații

Lemod Solu se administrează în situaţii în care este necesară o acţiune rapidă şi intensă de tip corticosteroid, sau în cazul în care nu se poate institui tratamentul oral:

  • Afecţiuni endocrine: insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară în asociere cu mineralocorticoizi, stările de şoc care nu răspund la terapia conventională, preoperator şi în cazul traumatismelor la pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenaliană cunoscută.
  • Afecţiuni hematologice: anemie hemolitică autoimună, purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi (numai în administrare intravenoasă), trombocitopenie secundară la adulţi.
  • Afecţiuni dermatologice: sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă și seboreică gravă, lichen plan, psoriazis sever, limfom cutanat cu celule T.
  • Afecţiuni oftalmologice: procese alergice şi inflamatorii severe acute şi cornice.
  • Afecţiuni gastro-intestinale: colită ulceroasă şi boala Crohn.
  • Afecţiuni pulmonare: sarcoidoza simptomatică, alveolita alergică, sindrom Loeffler, tuberculoza fulminantă, fibroza difuză interstiţială, pneumonie de aspiraţie.

Mod administrare

Lemod Solu poate fi administrat în:

  • injecţii intravenoase (calea de administrare preferată pentru situaţiile de urgenţă);
  • intramuscular;
  • prin perfuzie intravenoasă.

 

Când Lemod Solu este recomandat intravenos în doze mari, administrarea acestora va fi făcută în cel puţin 30 minute.

Dozele de până la 250 mg vor fi administrate intravenos în cel puţin 5 minute.

Soluţia pentru administrare intravenoasă, obţinută iniţial prin reconstituirea medicamentului, poate fi diluată cu soluţie de glucoză 5%, clorură de sodiu 0,9% sau clorura de sodiu izotonă cu glucoză 5%.

Pentru a se evita eventuale incompatibilităţi, nu se recomandă amestecarea soluţiei Lemod Solu cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate anterior.

Glucocorticoizi – reacții adverse

1. HIPERCORTICISM EXOGEN

  • Apare la administrarea de doze mari, timp îndelungat ⇒ sindrom de tip Cushing.

2. HIPOCORTICISM ENDOGEN – CORTICODEPENDENŢĂ

  • Apare după tratamente de durată, mai ales cu glucorticoizi cu T1/2 lung ⇒ corticodependenţă, recomandat: tratamentele de scurtă durată, administrarea medicaţiei dimineaţa, întreruperea treptată a tratamentului.

3. DIABET STEROIDIC

  • Datorită efectului hiperglicemiant ⇒ diabet steroidic “de novo” (reversibil la întreruperea medicaţiei), agravarea diabetului existent.

4. OSTEOPOROZĂ

  • Scăderea matricei proteice osoase (catabolism proteic) și scăderea absorbţiei şi creşterea eliminării Ca2+ .

5. MIOPATIE CORTIZONICĂ

  • Scăderea masei musculare (catabolism proteic), fatigabilitate.

6. DISEMINAREA INFECŢIILOR

  • Efect imunosupresor ⇒ scăderea rezistenţei antiinfecţioase ⇒ risc de diseminare a unei infecţii localizate. În timpul tratamentului cronic cu glucocorticoizi este obligatorie asocierea unei medicaţii antiinfecţioase specifice.

7. ÎNTÂRZIEREA CREŞTERII LA COPII

  • Catabolism proteic, scăderea sintezei de colagen ⇒ întârzierea, limitarea creşterii la copii.

8. ATROFIA PIELII

  • Aplicarea locală îndelungată (⇒ scăderea sintezei de colagen) determină: striuri, vegeturi, echimoze, favorizarea infecţiilor bacteriene şi micotice.

9. ULCER GASTRIC ŞI DUODENAL

  • Scăderea formării PGE2 cu rol citoprotector, creşterea secreţiei de HCl, lipsa inflamaţiei poate masca evoluţia gravă a ulcerului.

10. PSIHOZĂ CORTIZONICĂ

  • Excitaţie centrală (↓ GABA) ⇒ insomnie, excitaţie, favorizarea crizelor epileptice, psihoză cortizonică.

11. GLAUCOM CORTIZONIC, CATARACTĂ SUBCAPSULARĂ POSTERIOARĂ

  • Tratament sistemic îndelungat sau local (săptămâni) ⇒ ↑ presiunii intraoculare (glaucom cortizonic) și tratament local prelungit ⇒ cataractă supcapsulară posterioară.

12. TERATOGENITATE

  • Trimestrul I ⇒ risc teratogen și pe toată durata sarcinii ⇒ risc de insuficienţă suprarenală la nou născut.

Glucocorticoizi – contraindicații, precauții

  • viroze
  • vaccinuri vii
  • psihoze
  • sensibilitate la substanța activă
  • ulcer gastro-duodenal
  • insuficienţă cardiacă, HTA
  • osteoporoză, distrofii musculare
  • diabet
  • sarcină
  • Boli infecțioase fără tratament specific
  • Toate contraindicaţiile sunt relative în condiţiile în care glucocorticoizii sunt utilizaţi ca medicaţie de urgenţă​

Glucocorticoizi – cu durată de acțiune medie

T1/2 în ţesuturi (biologic) MEDIU (12-36h)

acţiune gluco- şi mineralcorticoidă (cu excepţia triamcinolonei, care are nu are efect mineralcorticoid)

efect antiinflamator mai puternic decât al hidrocortizonului

PREDNISON

Farmacocinetică:

  • absorbţie bună orală;  metabolizare hepatică la prednisolon;

 

Farmacodinamie:

  • efecte gluco- şi mineralcorticoide;
  • de 4 ori mai potent decât hidrocortizonul ca antiinflamator (5 mg ≅ 20 mg hidrocortizon);

 

Farmacoterapie:

  • toate indicaţiile glucorticoizilor, inclusiv medicaţie de substituţie;
  • doză de atac 15-30 mg/zi, întreţinere 5-15 mg/zi
PREDNISOLON

metabolit activ al prednisonului

METILPREDNISOLON
  • derivatul 6 –metil al prednisolonei;
  • are biodsponibilitate bună şi penetrare mare la nivel pulmonar;
  • efect antiinflamator marcat (4 mg ≅ 20 mg hidrocortizon), efect mineralcorticoid slab;

Puls-terapia cu metilprednisolon – LEMOD SOLU

  • Doze: 250-1000 mg in PEV
  • Frecventa de administrare: zilnic / saptamanal
  • 1-5 zile funcție de severitatea afecțiunii
  • Avantaje – eficiență (răspuns imediat) & efecte adverse mai reduse
  • Indicatii: episoade acute ale sclerozei multiple, în perioada de exacerbare a lupusului eritematos şi a nefropatiei lupice.

Utilizarea Metilpednisolon în TERAPIA INTENSIVĂ

  • Infecţia SARS-COV-2
  • Edem laringian post-extubare
  • Exacerbări ale BPOC (Boală Pulmonară Cronică Obstructivă)
  • Fibroza pulmonară idiopatică
  • Exacerbările astmatice
  • Nefrita lupică
  • Șoc septic
  • Pneumonia cu Pneumocystis
  • Anafilaxie
  • Meningita bacteriană, Meningita tuberculoasă
  • Edem cerebral
  • Mixedem
  • Tiroidita acută
  • Moarte cerebrală & transplant de organe
  • Ref: Abdallah MS, Madi AF, Rana MA (2015) The Best Use of Systemic Corticosteroids in the Intensive Care Units, Review. J Steroids Horm Sci 6: 149. doi:10.4172/2157-7536.1000149

Corticoterapia în infecția SARS – COV2

  • Tratamentul antiinflamator cu corticoizi (de preferat dexametazonă) este indicat la pacienții cu inflamație sistemică, care necesită administrare de oxigen.
  • Se recomandă utilizărea de dexametazonă 6 mg/zi, iv sau oral, timp de 10 zile, la pacienții cu pneumonie COVID-19 care necesită oxigenoterapie. În cazul în care dexametazona nu este disponibilă sau nu se poate utiliza la un pacient se poate folosi metilprednisolon. Durata administrării se decide în funcție de evoluția pacientului.
  • Forma severă (cu necesar de oxigenoterapie) şi Forma critică (cu necesar de suport ventilator) - internare în secțiile ATI:– corticoterapie iv (dexametazonă 0,15 mg/kgc/zi - maximum 6 mg/zi, metil-prednisolon - 0,8 mg/kg/zi - maximum 32 mg/zi)
  • Utilizarea de doze mari (imunosupresoare) de corticosteroiziLa pacienții cu detresă respiratorie acută, mai ales în cazul unei creșteri bruște și importante a parametrilor biologici ce indică un exces de inflamație, se pot lua în considerare doze zilnice de corticoid cu efect imunosupresor (schemă propusă: 20 mg/zi în primele cinci zile, apoi 10 mg/zi, alte cinci zile).
  • Alte indicații ale corticoterapiei sistemiceLa pacienți cu COVID-19 este justificat să se administreze corticoizi și în alte câteva situații:– în caz de șoc septic neresponsiv la amine vasopresoare (HHC, de regulă 50 mg la 6 ore);– la pacienții care au o altă indicație de utilizare a acestora, cum ar fi criza de astm bronșic, BPCO acutizat sau insuficiența suprarenaliană.

Corticoterapia în edemul laringian post-extubare

  • Edemul laringian este una dintre cele mai frecvente complicații în ATI, care poate provoca stridor, dispnee și reintubare. Aceste complicații, în special reintubarea, pot conduce la numeroase efecte adverse - inclusiv spitalizare prelungită, costurile mai mari și creșterea mortalității.
  • Factorii de risc ai edemului laringian și dezvoltarea stridor postextubare include vârsta mai mare, sexul feminin, scor Glasgow scăzut,, dimensiunea tubului endotraheal crescut excesiv (ETT), o perioadă de intubație prelungită (mai mult de 36 de ore) [5].
  • Corticosteroizi (în principal dexametazonă și metilprednisolon) s-au dovedit a fi eficiente în scăderea incidenței stridorului postextubare la pacienții adulți cu risc ridicat de a dezvolta obstrucție de căi respiratorii [5].
  • Doza de dexametazonă este de 0,5-2 mg / kg administrată la 4-6 ore începând cu 24 de ore înainte de extubare și continuat 24 de ore după extubare [6].
  • Dovezi actuale sugerează, de asemenea, că profilactic terapie intravenoasă (IV) cu metilprednisolon (20-40 mg la fiecare 4-6 ore) are beneficii și ar trebui să fie luată în considerare cu 12-24 de ore înaintea unei extubări planificate în pacienți cu risc ridicat de edem laringian postextubare[7].

Metilprednisolnă în prevenția edemului laringian post-extubare

Studiu “12-h Pretreatment With Methylprednisolone Versus Placebo for Prevention of Postextubation Laryngeal Oedema: A Randomised Double-Blind Trial”

  • Metode: Studiu multicentric dublu-orb controlat placebo la 761 de adulți spitalizaţi la terapie intensivă. Pacienții care au fost intubați mai mult de 36 de ore și au suferit o extubare planificată au primit intravenos 20 mg metilprednisolon (n = 380) sau placebo (381) 12 ore înainte de extubare și la fiecare 4 ore până la îndepărtarea tubului.
  • Obiectivul principal a fost înregistrarea apariției edemului laringian în termen de 24 de ore de la extubare. Edemul laringian a fost diagnosticat clinic și considerat grav dacă a fost necesară reintubarea traheală. Analizele au fost făcute pe bază de protocol și intenție de tratare.
  • Rezultate: Au fost analizate rezultatele la 698 de pacienți (343 în grupul placebo, 355 în grupul metilprednisolon).
  • Metilprednisolonul a redus semnificativ
  • incidența edemului laringian postextubare: 3% (11 din 355), față de, 22%, (76 din 343) p <0,0001
  • incidența globală a reintubărilor: 4 % (13 din 355) față de 8% (26 din 343) p = 0,02 și
  • proporția de reintubări secundare edemului laringian: 8% (1 dintre 13) vs. 54% (14 din 26), p = 0,005).
  • Concluzii: Metilprednisolonul administrat cu 12 ore înainte de o extubare planificată a redus substanțial incidența edemului laringian postextubare și necesitatea reintubării şi trebuie luat în considerare la pacienții cu risc, în special cei cu intubație traheală de peste 36 de ore.

Utilizarea CORTICOSTEROIZILOR in ATI – alte indicații

Terapia manifestarilor alergice și respiratorii grave in UPU

  • Șoc anafilactic - dupa injectarea de adrenalina
  • Reactii alergice severe, de tip anafilactic, la medicamente
  • Dermatoze alergice severe
  • Astm bronsic:
  • prima linie de tratament – tratam de fond, inhalator
  • în crize severe - GC i.v. (metil-prednisolon), apoi GC per os
  • Rinita alergica severa cu edem marcat al mucoasei nazale (adm. per os, topica)

Referințe

  1. ORDIN nr. 74 din 13 ianuarie 2022privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătății nr. 487/2020 pentru aprobarea protocolului de tratament al infecției cu virusul SARS-CoV-2, EMITENT MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 13 ianuarie 2022
  2. Ranjbar K et al. Methylprednisolone or dexamethasone, which one is superior corticosteroid in the treatment of hospitalized COVID-19 patients: A triple-blinded randomized controlled trial. BMC Infect Dis 2021 Apr 10; 21:337. (https://doi.org/10.1186/s12879-021-06045-3. opens in new tab)
  3. Pinzo´n MA, Ortiz S, Holguı´n H, Betancur JF, Cardona Arango D, Laniado H, et al. (2021) Dexamethasone vs methylprednisolone high dose for Covid-19 pneumonia. PLoS ONE 16(5): e0252057. https://doi.org/10.1371/journal. pone.0252057
  4. Bajaj D, Agrawal A, Gupta M, Manek G, Hu K, et al. (2021) Dexamethasone versus Methylprednisolone in Hospitalized COVID-19 Patients: A Systematic Review and Meta-Analysis. Int J Crit Care Emerg Med 7:128. doi.org/10.23937/2474-3674/1510128 Accepted: November 16, 2021: Published: November 18, 2021
  5. Lee CH, Peng MJ, Wu CL (2007) Dexamethasone to prevent postextubation airway obstruction in adults: a prospective, randomized, double-blind, placebo-controlled study. Critical Care 11: R72.
  6. Lacy CF, Armstrong LL, Goldman MP, Leonard L (2010) Lance:Drug Information Handbook, 18th ed. Hudson, Ohio, Lexi-Comp, Inc.
  7. Roberts RJ, Welch SM, Devlin JW (2008) Corticosteroids for Prevention of Postextubation Laryngeal Edema in Adults. Ann Pharmacother 42: 686-691.
  8. François B, Bellissant E, Gissot V, et al. 12-h pretreatment with methylprednisolone versus placebo for prevention of postextubation laryngeal oedema: a randomised double-blind trial. Lancet. 2007;369(9567):1083–1089. doi:10.1016/S0140-6736(07)60526-1
  9. (2014) Management of exacerbations: GOLD (Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease)
  10. Cheng T, Gong Y, Guo Y, Cheng Q, Zhou M, Shi G, Wan H (2013) Systemic corticosteroid for COPD exacerbations, whether the higher dose is better? A meta-analysis of randomized controlled trials.ClinRespir J 7: 305-318.
  11. Erbland ML, Deupree RH, Niewoehner DE (1998) Systemic Corticosteroids in Chronic Obstructive Pulmonary Disease Exacerbations (SCCOPE): rationale and design of an equivalence trial. Veterans Administration Cooperative Trials SCCOPE Study Group. Control Clin Trials 19: 404-417.
  12. Horita N, Akahane M, Okada Y, Kobayashi Y, Arai T, et al. (2011) Tacrolimus and Steroid Treatment for Acute Exacerbation of Idiopathic Pulmonary Fibrosis. Intern Med 50: 189-195.
  13. Abdallah MS, Madi AF, Rana MA (2015) The Best Use of Systemic Corticosteroids in the Intensive Care Units, Review. J Steroids Horm Sci 6: 149. doi:10.4172/2157-7536.1000149
  14. LISTA PROTOCOALELOR TERAPEUTICE APROBATE PRIN ORDINUL MS/CNAS NR 854/562/2019 – iunie 2019
  15. Hua C, Buttgereit F, Combe B. Glucocorticoids in rheumatoid arthritis:  current status and future studies. RMD Open 2020;6:e000536. doi:10.1136/ rmdopen-2017-000536
  16. Smolen JS, Landewé R, Bijlsma J, et al. EULAR recommendations  for the management of rheumatoid arthritis with synthetic and  biological disease-modifying antirheumatic drugs: 2016 update. Ann Rheum Dis 2017;76:960–77
  17. Fanouriakis A, Kostopoulou M, Alunno A, et al. 2019 update of the EULAR recommendations for the management of systemic lupus erythematosusAnn Rheum Dis 2019;78:736–745..
  18. Nam JL, Villeneuve E, Hensor EMA, et al. Remission induction comparing infliximab and high-dose intravenous steroid, followed by treat-to-target: a double-blind, randomised, controlled trial in new-onset, treatment-naive, rheumatoid arthritis (the IDEA study)Ann Rheum Dis 2014;73:75–85
  19. Ko JJ, et al. A Comparison of Methylprednisolone and Dexamethasone in Intensive Care Patients With COVID-19. J Intensive Care Med. 2021 Feb 25.  PMID: 33632000
  20. Ghid de diagnostic si tratament pentru scleroza multiplă, SNR 2010
  21. Liu S, Liu X, Chen S, Xiao Y, Zhuang W. Oral versus intravenous methylprednisolone for the treatment of multiple sclerosis relapses: a meta-analysis of randomized controlled trials. PLoS One. 2017;12(11):e0188644. /
  22. Zivadinov R, Rudick RA, De Masi R, et al. Effects of IV methylprednisolone on brain atrophy in relapsing-remitting MS. Neurology. 2001;57(7):1239–1247. doi:10.1212/wnl.57.7.1239
  23. Paget SA, Gibofsky A, Beary JF (2000) Manual of  Rheumatology & Outpatient Orthopedic Disorders. Lippincott Williams & Wilkins
  24. Sinha A, Bagga A (2008) Pulse steroid therapy. Indian Journal of Pediatrics 75: 1057-1066.
  25. Meningo-encefalita virală I. Steiner,1,2 H. Budka,2 A. Chaudhuri,3 M. Koskiniemi,4 K. Sainio,5 O. Salonen,5  P.G.E. Kennedy
  26. Steroid pulse therapy in herpes simplex encephalitis … Almalki & Al-Suwaidan, Neurosciences 2013; Vol. 18 (3)
  27. EFNS Guidelines on diagnosis and treatment of brain metastases: report of an EFNS Task Force